Călători în Ţara Crăişorului

Când vântul călătoriei a început să bată prin club ne-am echipat corespunzător şi i-am urmat chemarea. Astfel că în weekendul 13-14 noiembrie am plecat să cucerim crestele înalte şi dantelate ale Masivului Piatra Craiului. Traseul a fost următorul: la dus Cabana Gura Râului (740m) Fântâna lui Botorog (820m) Poiana Zanoaga (1314m) Cabana Curmatura (1470m) pe bandă galbenă, iar la întoarcere prin Valea şi Şaua Crăpăturii, în total aproximativ 7 ore.

Startul din Bucureşti s-a dat la ora 7 dimineaţa, dar pe traseu, autocarul care gonea vijelios spre Ploieşti a făcut pană. Totul s-a rezolvat cu bine la o vulcanizare care era în apropierea oraşului şi astfel ne-am putut continua drumul. După ce ne-a trecut somnul am început să jucăm cărţi, alţii ascultau la căşti muzica, iar alţii povesteau şi glumeau.

Am admirat de la geamul autocarului Valea Prahovei care rămâne în continuare un loc de pelerinaj pentru foarte mulţi turişti care vor să evadeze de cotidianul care îşi pune din ce în ce mai mult amprenta asupra oamenilor. S-a circulat foarte bine şi astfel am trecut lejer prin Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal. Am ocolit Braşovul şi am ales varianta pe la Pârâul Rece. Am lăsat în partea dreaptă impunătoarea Cetate medievală a Râşnovului care veghează înca din secolul XIII în zonă şi care pentru moment este închisă pentru vizitare.

Pe traseu, se vedeau semnele nemiloase ale toamnei: copacii dezgoliţi de veştminte, iarba ruginită, frunze uscate şi aşezate într-un covor ruginiu şi arămiu, stoluri de păsări care se îndreptau spre alte lumi, livezi care mai aveau câteva mere pe ramuri. Când am ajuns în zona montană, brazii îşi ridicau înălţător capete verzi ca nişte suliţe printre ramurile dezgolite de vântul, ploaia şi frigul toamnei.

Deşi nu are semeţia Munţilor Făgăraş sau Retezat, Masivul Piatra Craiului străluceşte prin grandoare datorită frumusetii peisajului, a aspectului şi a pozitiei sale. Unicitatea peisagistica a reliefului din Piatra Craiului este dată de caracterul unic al dantelăriei formelor foarte spectaculoase: văi, arcade, creste, piramide, muchii, turnuri, grohotisuri, abrupturi, ace, colti. Această varietate de forme montane par a fi lucrate foarte fin de bijutierul care a fost timpul şi care an de an, secundă de secundă şi-a pus amprenta nemilos.

„Considerată bijuteria turistică a Carpaţilor românesti, masivul Piatra Craiului seamănă cu o lamă tăioasă şi abruptă formată din roci calcaroase, lungă de aproximativ 24 - 26 km, orientată de la sud-vest spre nord-est şi lată de aproximativ 6 - 8 km. Este singurul masiv din întregul lanţ carpatic care apare ca o imensă creastă izolată, fiind cea mai lungă si spectaculoasă, având altitudini de peste 2000 m, care domină şi sfidează împrejurimile. Cel mai înalt vârf din masiv este La Om sau Piscul Baciului - 2237 m.”

“Masivul Piatra Craiului este delimitat în partea nordică de Valea Bârsei, la vest de Dâmboviţa, la est de Vlăduşca şi Râul Mare pe o parte şi pe de altă parte de Valea Seacă a Pietrelor - Brustureţ - Dâmbovicioara, în timp ce la sud descreşte treptat până în văile râurilor Damboviţa şi Dâmbovicioara. Masivul este împarţit în trei subunităţi distincte: Piatra Craiului Mare, Piatra Craiului Mică şi Pietricica. La rândul său, Piatra Craiului Mare este împartiţă în două regiuni: Creasta Nordică, cuprinsă între Curmătura Pietrei Craiului şi Şaua Grind iar Creasta Sudică între Şaua Grind şi Şaua Funduri.”

Am ajuns pe la ora 11 şi ne-am cazat la Cabana Gura Râului (740m) fiind situata la periferia oraşului Zărneşti, pe drumul către Prăpăstiile Zarnestiului. Ne-am luat în primire camerele ( de 2 şi 4 paturi ) şi ne-am pregătit pentru traseu. La ora 12 am plecat pe drumul forestier spre Curmătură. După câteva minute am întâlnit pancarta care ne anunţa că intrăm în Parcul Naţional Piatra Craiului.

“Masivul Piatra Craiului a devenit rezervatie naturala in anul 1938 iar din 1990 a fost declarat parc national, alaturi de alte 12 parcuri din Romania. Parcul se întinde pe o suprafaţă de 14773 ha din care 7806 ha in judeţul Brasov si 6967 in judetul Arges. Aici se gasesc specii rare ca: Garofița Pietrei Craiului (Dianthus Callizonus), floarea de colt (Leontopodium alpinum), ghintura galbena(Gentiana lutea), Hesperis nivea, Minuatia transilvanica.”

Până la Fântâna lui Botorog ne-am lăsat purtaţi de peisajul superb care se deschidea în faţa ochilor, am ascultat susurul cristalin al Râului Mare care ne-a însoţit pe partea stângă, iar după puţin timp am ajuns la izvor de unde ne- am făcut provizii de apă pentru că până la Cabana Curmătura nu mai găseam. Ne-am regrupat pentru că până aici am mers cam răsfirat, eram foarte mulţi peste 40 de persoane. După obisnuitul ritual de echipare si de umplere a sticlelor cu apa intrăm pe mult batutul traseu care ne conduce spre Cabana Curmatura. Am început să urcăm uşor pe poteca care nu prea mai se vedea de covorul de frunze uscate. De la izvor pana la Poiana Zanoaga este partea cea mai solicitantă, aproximativ 1h, urcare în serpentine de-a lungul Padinei lui Danişor. Încă nu ne intrasem în ritm. Grupul s- a răsfirat pe traseu, astfel încât atunci când am ajuns în Poiana Zănoaga nu mai eram decât jumătate. Peisajul era atât de frumos astfel încât am zăbovit pentru ceva timp pe pajiştea mătăsoasă. Am trecut pe lângă Stana din Poiana Zanoaga şi apoi am intrat în pădure. Pe partea stângă într-un luminiş, puţin ascunsă de ochii trecătorilor, se vedea Cabana Salvamont. Am mai urcat prin pădure 15 minute şi am ajuns la Cabana Curmătura (1.470m).

“ Cabana este situată pe partea estică a masivului, sub curmatura dintre Piatra Mica si Varful Turnul Pietrei Mari. Este o importanta baza turistica care oferă un loc de odihnă drumetilor care strabat potecile Crăişorului şi un punct de plecare spre alte trasee din aceasta zona: Varful Piatra Craiului Mica: ~2h, Turnul Piatra Craiului: ~2h, Varful Padinei Popii: ~2h30m, Refugiul si Varful Ascutit: ~3h30m, Varful La Om (Piscul Baciului): ~6h, Zarnesti (prin Poiana Zanoaga sau V. Crapaturii): ~2h30m, Refugiul Grind (prin Poiana Vladusca): ~4h, Zarnesti prin Prapastii: ~3h, Refugiul si Varful Ascutit (prin Padinile Frumoase): 2h30m, Satul Pestera: ~3h.”

În spatele cabanei, la belvedere i-am găsit pe cei mai harnici colegi care ajunseseră cu mult înaintea noastră stând ca marmotele la soare. Am poposit timp de aproape 1h, am servit o cană de ceai şi am mâncat fiecare ce a avut prin rucsac. Am admirat măreţia crestelor albite şi dantelate ale Crăişorului care se întindeau în faţa noastră, albastrul cerului fără nori şi ne-am jucat cu cei doi câini, paznici de nădejde ai cabanei. Nu eram singuri la cabană. Pentru că vremea era superbă am mai găsit turişti care vroiau să profite, după cum spuneau meteorologii, de ultimele raze de soare.

Cu greu ne-am ridicat să plecăm. Ne plăcea să mai lenevim în soarele fierbinte. Dar, nu aveam ce să facem trebuia să ne continuăm traseul, să cobărâm în Zărneşti, la cabana unde eram cazaţi. Era ora 16 când după fotografia de grup, din faţa Cabanei Curmătura, ne-am încolonat pe poteca care urca voiniceşte prin pădurea de molid.

După circa 20 minute am ajuns într–un splendid punct de belvedere, unde am admirat în toata splendoarea întreaga panoramă: Ţara Bârsei, Piatra Mică ( 1816m ), Plaiul Foii, Valea şi Şaua Crăpătura. Am Ajuns în Şaua Crăpăturii, punct de rascruce pentru traseele marcate din această zonă. În dreapta se continua traseul spre Piatra Mică, iar în stînga traseul de creastă al Pietrei Craiului. Noi am ales calea de mijloc, adică hăul. Indicatorul ne arăta 2h - 2 h şi jumătate până la Zărneşti pe bandă galbenă prin Valea Crăpăturii, căci acela urma să fie traseul pe care îl aveam de urmat. Ne-am luat avânt şi am pornit pe valea Crăpăturii. Grohotis, stânci, pante abrupte, copaci cazuti, vegetatie crescută în lungul văii şi între pereţii verticali. Intr-un cuvant: greu. Greu, dar superb în acelasi timp. A fost o coborâre foarte lungă şi dificilă. De sus ne cam speria, dar călcând uşor şi cu grijă am început să uităm de bolovanii pe care îi întâlneam în cale şi ne-am ridicat ochii să privim priveliştile minunate. Am admirat cel mai spectaculos turn din regiune: Acul Crăpăturii şi celelalte forme de relief specifice Craiului. Poteca urmează firul văii, adâncită între Piatra CraiuIui (stînga) si Piatra Mică (dreapta). Am trecut pe lângă pereţii verticali pe care sunt foarte multe trasee de alpinism. Primul alpinist care a stabilit escalada pe Acul Crăpăturii a fost Constantin (Titi) lonescu. După o oră de coborâre, scăpaţi de grohotiş am ieşit în padure. Deja începea să se întunece. Ne-am continuat marşul până am ieşit din pădure.

Am ajuns la punctul unde banda galbenă se întâlnea cu cea albastră ( acesta mergea spre cabana Diana şi Creasta Nordică) . Din acest punct la 980 m alt ne-am îndreptat către dreapta, pe banda galbenă, mergînd mai mult de-a coasta muntelui Piatra Mică. Păcăt că se înserare de tot şi nu am putut savura imaginile pajiştilor care ni se deschideau în cale. Ne-am scos lanternele şi am început să căutăm drumul care să ne scoată cât mai aproape de cabană.

Am trecut pe lângă Hora brazilor, aşa cum este numit locul unde se află un pâlc de brazi. Am avut noroc cu un cioban care se întorcea de la „serviciu” care ne-a „luminat calea” către destinaţia finală. Eram în primul grup care a ajuns la cabană la ora 18, ceilalţi au fost prinşi de întuneric şi au ajuns după aproximativ 1 h. Când am ajuns la cabană am uitat de dureri, oboseală sau foame. totul trecuse foarte repede pentru ca am avut onoarea să fim in fata celor mai frumoase privelişti din Carpaţi. Ne-am adunat cu toţii în sala de mese, iar după servirea cinei am rămas să povestim sau să dansăm. Doar unii dintre noi au ales ringul de dans, alţii cărţile de joc, iar cei mai mulţi, în special colegii cei noi au ales somnul binemeritat. Ei au plecat foarte repede să îşi refacă forţele pentru a doua zi când aveam alt program. A durat puţin distracţia pentru că la ora 12.30 am fost înştiinţaţi că se închidea sala de mese.

A doua zi, după servirea micului dejun, am plecat puţin mai sus de cabană să ne dăm pe tiroliană. Cablul a fost montat dintr-o parte a pădurii până în cealaltă parte, peste drumul pe care treceau masinile şi Râul Mare. Primii s-au dat colegii noi care erau foarte entuziaşti de noutatea evenimentului. Cei mai curajoşi s-au echipat primii şi au trecut victorios. Le- a fost mai greu prima dată, până au învăţat tehnicile: de echipare, poziţia mâinilor şi a picioarelor etc. După aceea stăteau la coadă să mai îmbrace echipamentul pentru a se mai da pe tiroliană. Dar timpul ne presa, astfel că am fost nevoiţi să strângem cablurile, echipamentul şi toate obiectele pe care le-am utilizat la această acţiune şi ne-am îndreptat către cabană pentru a ne pregăti de prânz. Când am ajuns în sala de mese mirosea foarte bine, astfel încât nu am mai stat pe gânduri şi ne-am aşezat să degustăm bunătăţile.

Când gongul a bătut ora 15 ne-am mai întors o dată capul să privim creasta însorită a Crăişorului şi ne-am propus ca pe viitor să colidăm mai mult din acest masiv fascinant care atrage ca un magnet atât pe iubitorii de drumeţii, cât şi pe iubitorii de ascensiuni montane.

Ne-am bucurat de două zile superbe, de peisaje splendide, am batut cărări frumoase, aşa că nu ar trebui să lasăm în urmă nici un regret. Melancolia de noiembrie s-a terminat o dată cu urcarea în autocar. Drumul de intoarcere spre Bucuresti a durat o infinitate, mai precis 5 ore. Pe Valea Prahovei s-a mers bara la bara mai mult de 2h. Am ajuns in Bucuresti cu rucsacul plin de amintiri, cu fotografii cu cele mai frumoase peisaje, cu plamanii incarcati de aerul curat si cu multe alte lucruri pe care fiecare dintre noi le stim.

Până data viitoare o să mai vedem noi ce munţi ne asteaptă.... !

8 noiembrie - Urari de ziua Sfintiilor Mihail si Gavril

“LA MULTI ANI!” tuturor sarbatoritilor: Mihail , Mihai, Mihaela, Mihaita , Misu, Mica, Gabriel , Gabriela , Gabi si Gabita!

Va doresc o zi frumoasa… un inceput de saptamana foarte bun… sanatate multa si bucurii din plin!

Oferta Blue Air pentru Spania

Astazi, 4 noiembrie, Blue Air ofera o reducere de 20% la cumpararea biletelor pentru Spania. Oferta este valabila pentru calatoriile efectuate in intervalul 15 noiembrie 2010 – 30 octombrie 2011. Biletele se pot rezerva online, prin Call Center sau prin agentiile Blue Air si partenere.

Reintroducerea temporară a controlului documentelor la frontierele Portugaliei

Ministerul Afacerilor Externe informează cetăţenii români ca in perioada 16 – 20 noiembrie 2010, va fi reintrodus controlul documentelor de identitate/călătorie la frontierele Portugaliei.

Intrarea în Portugalia va fi permisă doar cu paşaportul sau cartea de identitate valabile cel puţin 6 luni de la data intrării pe teritoriul acestui stat.

Această măsură a fost luată de autorităţile portugheze deoarece în luna noiembrie va avea loc Summit-ului NATO de la Lisabona.

Vizele pentru Thailanda se vor elibera si la frontieră

Incepand cu data de 21 noiembrie 2010, autoritatile tailandeze vor elibera viza de intrare si la frontiera pentru o perioada de sedere pana la 15 zile.

Cetăţenii români care doresc să rămână pe teritoriul Thailandei pentru o perioadă mai mare de 15 zile, sunt obligaţi să obţină, în prealabil, o viză de intrare de la Ambasada Regatului Thailandei la Bucureşti.

Pentru informaţii suplimentare privind condiţiile de intrare şi regimul de şedere pe teritoriul acestui stat poate fi accesată pagina de internet a reprezentanţei diplomatice a Thailandei la Bucureşti (http://www.thaiembassy.ro) precum şi pagina de internet a MAE, rubrica Sfaturi de călătorie.

Festivalul Filmului Thailandez , Bucuresti

28 - 31 octombrie 2010

In perioada 28-31 octombrie va avea loc Festivalul Filmului Tailandez. Filmele vor avea subtitrarea in engleza iar intrarea va fi libera.

Din 31 octombrie, România trece la ora oficială de iarnă

Printr-un Comunicat de presă, CFR Călători a anunţat că trecerea la ora Europei Orientale (începând din data de 31 octombrie 2010, ora 4 va deveni ora 3 ) nu va afecta programul trenurilor.

Trenurile de călători vor pleca din staţiile de formare după ora oficială de vară până în noaptea de 30/31 octombrie 2010 ora 04.00.

În noaptea de 30 / 31 octombrie 2010, când ora 4.00 devine ora 3.00, toate trenurile de călători care au ora de plecare din staţiile de îndrumare după ora 4.00, vor pleca la orele din mersul de tren în vigoare, respectând ora Europei Orientale.

Trenurile de călători aflate în circulaţie după ora 4.00, ora oficială de vară, vor opri în staţiile din parcurs stabilite, unde vor staţiona până la ora de plecare din orarul în vigoare după noua oră a Europei Orientale, iar trenurile care mai au de parcurs o distanţă scurtă până la staţia finală îşi vor continua mersul până la capăt.

Mai multe informaţii despre circulaţia trenurilor, orar, tarife, oferte, etc. sunt disponibile la telefon 021/9521 şi pe site-ul http://www.cfrcalatori.ro/.

Bucegi in haine de toamnă - de la Moroeni la Sinaia

Cred că cei care s-au injectat cu vaccinul “munte” se vindecă foarte greu sau poate niciodată. Bucegii, deşi de ani de zile bătuţi în lung şi lat, sunt pentru toate categoriile de turişti un loc aparte, un loc care oferă privelişti minunate, un loc unde te laşi în voia peisajului şi visezi cu ochii deschişi.

„Masivul Bucegi, cu o suprafata de circa 300 km2, se afla la extremitatea estica a Carpatilor Meridionali, fiind limitat la N de Valea Rasnoavei si Valea Ghimbavului, precum si de localitatea Bran care il despart distinct de Muntele Postavarul, precum si de coltul de S V al Tarii Barsei. Spre E, Valea Prahovei traseaza o granita clara, care il separa de Garbova. Spre V, Masivul este limitat de o serie de vai (Poarta, Bangaleasa, Grohotis si Bratei) si depresiunea larga a Branului, dincolo de care se ridica Piatra Craiului si Ezerul Papusa. Spre S fetele repezi ale muntilor Lespezi, Surlele si Paduchiosul il despart de regiunea subcarpatica.”

Sâmbătă dimineaţa, având în suflet chemarea muntelui, am plecat cu trenul de la ora 05.52 din Gara de Nord spre Pietroşiţa, având ca destinaţie Munţii Bucegi - iar punctele principale de pe traseu fiind: Cheile Orzei, Lacul Scropoasa, Cheile Zănoaga, Lacul Bolboci, Sinaia.
Harta traseului aici .

Trenul personal, cu vagoane vechi, folosite în trecut la accelerate, a gonit timp de 3 ore şi jumătate cu viteza melcului în pantă prin câteva orăşele dâmboviţene Târgovişte, Fieni, Pucioasa şi prin alte gări care păreau din alt secol.

Din gara Pietroşiţa am fost preluaţi de un microbuz şi un autoturism care ne-au "parcat" în faţa centralei electrice de la Dobreşti, a doua ca vechime din tara noastră, construita in anul 1936 si alimentata cu apa din lacul Scropoasa.

Traseul urmează 5 km şoseaua naţională (DN 71) Tîrgoviste- Sinaia de-a lungul vaii Ialomita prin comuna Moroeni si satul Pucheni, până la intersecţia cu drumul carosabil spre Dobreşti. De la intersecţie traseul urmărim firul Ialomiţei şi trecem pe lângă tabărele Căprioara Cerbul şi Vânătorul.

Am intrat prin curtea centralei Dobreşti şi ne-a întâmpinat pancarta care ne anunţa că intrăm în Parcul Natural Bucegi.

Parcul are o suprafata de 32.662 ha si se intinde pe teritoriul judetelor Dambovita, Prahova si Brasov.

Destinaţia noastră, cum am mai spus, era zona Zănoaga. În Parcul Natural Bucegi sunt 9 rezervatii naturale, iar Muntele si Cheile Zanoaga (150 ha) fac parte din Rezervatia a III-a, alături de Cheile Tatarului si Cheile Orzei.

Rezervaţia cuprinde specii de plante rare: paduri de molid (Pices abies); o vegetatie termofila compusa din elemente floristice rare sud-europene, sud-mediteraneene sau balcanice: secara de munte (Secale montanum), Iris dacica, scorusul (Sorbus cretica), spinul (Carduus candicanus), umbelifera (Athamantha hungarica), timoftica (Phleum montanum), caprifoiul (Lonicera caerulea), cosaci (Astragalus depressus). Din punct de vedere al fitografiei, aceasta rezervatie este cea mai importanta din intregul masiv Bucegi.

Acum voi lasă la o parte capitolul „Ştiaţi că” şi voi începe povestea celor 16 călători montani. La ora 10.30 am început să urcăm prin pădure pe traseul marcat cu cruce albastră.

Pe traseu, în unele locuri, poteca era distrusă, fiind nevoiţi să trecem râul din piatră în piatră.

Aici poteca urca printre brazi. Peisajul este mirific. Frunzele copacilor aveau culori superbe, iar în faţa noastră se vedeau munţii albiţi de calcare de unde încă se mai extrage acest zăcământ pentru fabrica de ciment şi var de la Fieni.

Din creierii munţilor, de sub muntele Paduchiosul, piatra este adusă pe o bandă rulantă (una din cele mai lungi din Europa), cu un trenuleţ cu 11 vagoane până la Pucheni. Traseul măsoară 14 km si pe el circula zilnic circa 4 perechi de trenuri. La inceput, piatra era transportata cu funicularul, apoi s-a construit banda rulanta. După unii localnici, banda datează din anul 1920 iar tractiunea era asigurata la inceput cu locomotive cu abur. Şoferul ne-a povestit că atunci când sunt produse controlat explozii pentru desprinderea calcarului din munte, văile vuiesc de zgomotul produs de acestea. Linia de transport ne-a însoţit pe traseu, iar în unele locuri chiar am trecut pe sub aceasta. Ne îngrijoram să nu pice ceva din materialul transportat, dar se pare că era sâmbătă şi piticii detonatori nu lucrau. Norma pentru extragerile de calcar nu mai este ca pe vremuri.....

Râul Ialomiţa, care izvorăşte din izvorul aflat în căldarea glaciară de sub Vf Găvanele, ne-a însoţit paşii pe tot parcursul drumului. Mai sus, formează Cheile Orzei, în lungime de 2,5 km. Gangul Orzei este străjuit de pereţi înalţi de 100—300 m ai muntelui Lespezi şi Orza – Brânduşi. Aici, valea Ialomiţei este foarte îngustă şi oferă un spectacol interesant al caderilor de apa pe pietre.
La capatul cheilor se afla lacul de acumulare Scropoasa. Lacul se află la o altitudine de 1197 m, are o adâncime 15 m şi o suprafaţă de 6 ha care alimenteaza Hidrocentrala de la Dobresti. Lacul este situat între Muntele Lespezi (1686m alt) la V - Muntele Dichiu (1713m alt) la E - Cheile Zanoaga Mare la N. Barajul lacului a fost construit in anul 1929 pe raul Ialomita, in scopuri hidroenergetice. Mai este folosit şi pentru agrement. Este un loc unic, un loc magic, un loc unde poţi să te detaşezi complet de realitate, oaza de liniste si ospitalitate.

Odată ajunşi pe malul lacului, priveliştea îţi taie răsuflarea: parcă e o oază de semi-sălbăticie, de virginitate a naturii. Poteca ocoleste lacul si ne conduce la Cabana Scropoasa (1206 m), aflată pe un mic platou. În faţa cabanei era scris cu pietre Bine aţi venit !

Am contemplat pentru câteva minute lacul care avea o culoare verde ca de smarald şi ne-am continuat drumul in sus, prin padure spre Cheile Zanoagei Mari care au o lungime de aproximativ 1 km, fiind considerate cele mai lungi si cele mai largi Chei ale Ialomitei.Se găsesc intre muntele Zanoaga (1788 m, dreapta) si o prelungire a muntelui Dichiul Mare (stinga). Cheile Zanoagei Mici care apar la confluenta cu paraul Bolboci pe dreapta si Oboarele pe stanga. Cheile sunt impresionante si marginite de pereti verticali cu o inaltime de 200 m. Aici, apa Ialomitei sare peste mai multe praguri stancoase dand nastere la mai multe cascade cu spumă albă.

Podul refăcut

Foarte aproape de zona Cheilor Zanoagei, între lacurile Bolboci si Scropoasa, pe valea superioara a Ialomitei, se afla cele Sapte Izvoare, despre care se spune ca sunt „apa sfanta“ a dacilor. Cercetarile stiintifice facute la Sapte Izvoare au confirmat ca apa din Muntii Bucegi este foarte pura si poate sta alaturi de celebrele produse din Occident: Evian sau Perrier. Am întâlnit conducta prin care se aduce apa mai jos, în localitate, pentru a fi îmbuteliată.

Am ajuns în poieniţa din faţa vârfului Zanoaga unde ne-am instalat corturile. De aici, valea se lărgeşte mult formând o lunca nisipoasă. Sus, în vârful muntelui Zănoaga se vedeau pâlcuri de molid care parcă erau lipite cu aracet.

Peisajul este mirific. Brazii se scaldau în razele soarelui, Ialomita susura lin pentru că se simţea liberă de strânsura cheilor. Tabloul era splendid pntru ochi şi suflet. După ce ne-a tras sufletul după efortul depus am început operaţiunea gătit sau pregătit masa de prânz, căci orele erau înaintate şi stomacul îşi cerea dreptul. Dupa ce operatiunea de recoltare a vreascurilor a fost incununata de succes, câţiva colegi au plecat la cabana Zanoaga (1460m), iar ceilalţi au stat la poveşti şi la fotografii. Ne-am adunat în jurul focului deoarece se anunţa o noapte foarte friguroasa.
Cerul a fost senin iar temperatura a scăzut la aproximativ -6 grade. Unii mai curajoşi au dormit în corturi, ceilalţi au ales confortul de la un refugiu care ne-a oferit un adăpost călduţ. Dimineaţa am văzut cum se închegase o pojghiţă la malul lacului şi căzuse bruma.

La ora 7, trezirea a fost destul de greoaie datorită frigului , dar a trebuit să ne mişcăm foarte repede cu masa deoarece drumul de întoarcere era destul de lung şi dificil. Am strâns corturile care îngheţarea şi prin interior, am igenizat zona şi am plecat voiniceşte la drum. Era ora 9 când am plecat şi cerul avea o culoarea albastru ca de infinit.

Am trecut râul din piatră în piatră, am lăsat cabana Zănoaga în partea dreaptă
Barajul Bolboci( care este situat pe valea Ialomitei şi are un volum util de 13 milioane m3) în partea stângăşi am ales traseul marcat cu cruce galbenă.

Am urcat prin pădure pante abrupte şi după un urcuş greoi care ne-a cam pus la încercare condiţia fizică am ajuns în golul alpin. Când ne-am întors privirile am rămas uluiţi. În faţa noastră se vedeau Cheile Zanoagei, lacul Bolboci, vârfurile Nucetu(1861m), Blana(1875m), Saua Lapticii (1830m), Lăptici (1872m) în dreapta, Oboarele(1707m), Dichiu (1658m) şi Vânturiş(1942m), în stânga.
Sus, pe platoul Bucegi, cerul era de un albastru infinit.


Pe traseu, în Valea Dorului, se ridica o nouă instalaţie pentru telescaun care avea ca termen de finalizare anul 2012. Am trecut rapid pe la Cabana Valea Dorului ( 1820 m ), am admirat Vf cu Dor (2030) şi am lăsat în partea stângă Cabana Mioriţa (1987m) şi telecabina de la Cota 2000. Ne- am oprit pentru o jumătate de oră la poveşti şi "hidratare" la Cabana Valea cu Brazi (1510 m). Pauza aceasta mai lungă se impunea pentru că eram toţi foarte obosiţi şi leşinaţi de foame.
După ce ne-am refăcut forţele am urcat "căsuţele în spinare" şi ne-am dat drumul la vale spre Perla Carpatilor care este oraşul Sinaia. Statiunea montana, situata pe valea raului Prahova, la o altitudine de aprox. 800 m, datează din anul 1860 şi atrage an de an turiştii în toate anotimpurile.

Am lăsat în urmă turiştii care veniseră cu maşinile, telegondola sau telecabina la cota 1400 şi am plecat pe traseul care ne-a îndrumat paşii prin pădurea colorată.

Pădurea parcă luase foc. Copacii aveau culori de galben, roşu, maro, arămiu, cărămiziu. Înainte să venim noi, cei din Sinaia tocmiseră o echipă de pictori care se jucaseră cu aceste culori, iar rezultatul era unul încântător.

Ne-am regrupat la intrarea în oraş, mai sus de Furnica, şi cu părere de rău, ne-am întors din nou capul să vedem pentru ultima oară tabloul “Toamnă în Bucegi”.
În faţa noastră ni se arăta Valea Prahovei, mândră şi maiestuoasă.

Am alimentat de la un supermarket şi am ajuns în gară mai devreme.

Trenul a avut întârziere 25 minute, dar şi pauze foarte dese până la Câmpina, după aceea parcă a căpătat viteză şi am ajuns în gara Basarab pe la 19.30. Si astfel s-a terminat tura noastra din muntii Bucegi, o tura obositoare dar minunata. Eram fericiţi pentru că avusesem o tură foarte reuşită, cu vreme bună şi peisaje de toamnă superbe.

Bucegii parcă se pregătiseră special în haine de sărbătoare. Îşi schimbaseră garderoba............Aşteptăm şi pe cele albe....

Până data viitoare, vă doresc ture frumoase !

Oferta Ryanair

Operatorul low-cost Ryanair vine cu o oferta foarte buna incepand de marti, 19 octombrie, ora 00:00 pana pe 21 octombrie. Sunt puse in vanzare 1 milion de bilete la tariful de 8 euro cu toate taxele pentru 500 de rute europene.

Biletele sunt valabile pentru calatoriile din luna noiembrie doar in zilele de zilele de marti, miercuri si joi.

In Romania, compania opereaza 4 zboruri pe saptamana – doua pe ruta Constanta –Bologna (miercuri si duminica) si doua pe ruta Constanta – Pisa (luni si vineri).

Calatorie in lumea povestilor indiene

In cadrul primului Festival al Culturii Indiene "Namaste India” a fost inclus in program si o seara de povesti despre Incredible India. Joi, 14 octombrie, la Ramayana Cafe, alaturi de alti impatimati de calatorii, i-am putut asculta pe Imperator si Mihai Iordache. Gazdele evenimentului, fetele de la Viajoa, au facut posibila o astfel de intalnire. Sper ca vor continua proiectul si pentru alte destinatii.

Intr-un ambient oriental superb, cei doi povestitori au impartasit celor aproape 30 participanti, experienta lor cu magica Indie, atat in partea turistica dar si in zone care nu sunt vizitate foarte mult de turisti. Povestile lor m-au facut sa visez cu ochii deschisi si sa imi doresc sa pun India pe lista ca viitoare destinatie.
Mai multe gasiti scris de Adriana de la Viajoa aici.

Retezat - un munte aproape de nori

Dupa iesirea din Apuseni, pentru septembrie, a venit vremea sa cucerim un alt munte spectaculos prin grandoare si culoare, un munte care iti ofera cele mai minunate privelisti, un munte plin cu lacuri glaciare cu ochi albastri superbe, cu o vegetatie si fauna. Da, ati ghicit, e vorba despre Retezat. Indiferent de anotimp, acest masiv are ceva spectaculos si isi deschide de fiecare data frumusetea in fata fiecarui calator.

Retezatul este una din minunile Romaniei care iti taie rasuflarea atunci cand dai piept cu el sa il cuceresti. Are un farmec aparte care atunci cand este descoperit te indragostesti pe loc si traiesti cu gandul sa il revezi. Cand pasesti pe cararile lui se pare ca intri intr-un taram de basm - o lume de poveste, taramul fermecat cu ochi albastri, paduri.

Masivul se înalţă între două depresiuni importante, Petroşani şi Haţeg si intre Râul Mare şi Jiul de Vest. Sunt înconjuraţi de Munţii Ţarcu la vest, Munţii Godeanu, la sud-vest şi Munţii Vâlcan, la sud. Partea cea mai importantă a masivului este alcătuită din roci cristaline şi se numeşte Retezatul Mare, iar partea sudică din calcar, este Retezatul Mic. Cele doua se unesc în apropierea lacului Bucura.

Datorită frumuseţilor naturale existente, pe teritoriul Munţilor Retezat a luat fiinţa primul Parc naţional din România in 1935, din initiativa omului de stiinta Alexandru Borza. Parcul National Retezat are o suprafata de circa 38.138 ha, altitudinea cuprinsa intre 800 si 2509 m si un relief tipic glaciar cu vai, lacuri si circuite glaciare, dar si calcare impanzite de chei, pesteri si avene. Parcul National Retezat se mandreste cu peste 60 de varfuri cu altitudini mai mari de 2200m: Peleaga (2509 m), Papusa (2508m), Retezat (2482m), Varful Mare (2463m), Bucura (2433m), Sesele (2334m), Judele (2334m), Zlata (2142m). Dar nu numai maretia varfurilor ne fascineaza, ci si cele aproximativ 80 de lacuri glaciare, dintre care 58 permanente. Dintre cele mai importante amintim : Bucura, Lia, Ana, Viorica, Florica, Tăul Porţii, Tăul Agăţat, Tăul Negru, Tăul Spurcat şi Zănoaga. Masivul Retezat detine aproape 40 la suta dintre lacurile glaciare de pe teritoriul Romaniei.

Exista si o legenda despre lacurile din Retezat. In vremuri stravechi, muntii erau stapaniti de un căpcăun care, din cand in cand, dădea năvală prin gospodăriile oamenilor din Ţara Haţegului pentru a le fura recoltele şi vitele. Mulţi feciori şi-au pierdut viaţa încercând să-l oprească, rămânând astfel multe familii îndurerate. Într-o zi însă, un voinic a reuşit să-l răpună pe căpcă un. Ca să fie sigur că acesta nu supravieţuieşte, i-a tăiat capul. În acel moment, căpcăunul s-a prefăcut într-o piatră mare „fără cap“ (Retezatul), iar mâna stângă i-a căzut printre munţi şi s-a prefăcut în apă. Podul palmei sale s-a transformat în lacul Bucura, iar degetele în lacurile Slăvei, Lia, Ana, Viorica şi Zănoaga.

Dar, acum voi lasa legendele la o parte si ma voi axa pe povestea calatoriei noastre spre munti. Am plecat din Bucuresti spre taramul fermecat, miercuri seara, 15 muntomani in 3 masini si am ales traseul prin Pitesti – Curtea de Argeş- Ramnicu Valcea –Horezu - Targu Jiu – Petrosani - Santamaria Orlea - Rau cu Mori - barajul Raul Mare - cabana Rotunda - Poiana Pelegii (1.630 m ).

Am admirat Defileul Jiului si ne-am oprit la barajul de la Raul Mare pentru a admira maretia muntilor care ni se aratau in departare.

Drumul pe ultima portiune intre baraj si Poiana Pelegii nu este asfaltat dar a fost practicabil. La intrarea in parc este o bariera unde am platit taxa de intrare de 5 lei/persoana si 7 lei pentru masina. De la barieră până la Poiana Pelegii am mers cam 1h 30 min pe drumul forestier.

Pe drum ne-a insotit raul care serpuia si se induia maiestuos.

Am ajuns la parcarea improvizata din Poiana Pelegii pe la ora pranzului. Am lasat masinile in parcare, ne-am echipat pentru drum si am inceput sa urcam usor, cu rucsaci incarcati pentru 3 zile, pe traseul comun de banda albastra si cruce rosie spre Lacul Bucura.

Panou in Poiana Pelegii

Munti de gunoaie la Poiana Pelegii ... Cred ca cei care le-au lasat stiu in ce categorie se incadreaza!!!


Am umplut sticlele cu apa de la izvorul de langa Salvamont si am inceput aventura prin padure. Este un traseu usor care nu necesita foarte mult efort.

După un urcuş de vreo oră am ieşit în golul alpin. De aici, începe să ţi se arate masivul în toată splendoarea lui: în stânga „un picior“ al Judelui, în dreapta cel al Pelegii. Pe parcursul traseului apar lacul Lia în stânga, apoi Ana şi, după un urcuş scurt, îl vezi pe cel mai mare, Lacul Bucura, cel mai mare lac glaciar din Romania.

Am gasit cateva date despre acesta : se află în căldarea Bucura, sub Vârful Peleaga şi Şaua Bucurei, fiind orientat în direcţia nord - sud, la altitudinea de 2040 m. Suprafata lacului este de 8,90 ha, lungimea de 550 m şi lăţimea medie de 160 m, perimetrul de circa 1390 m. Lăţimea maximă este de 225 m, iar volumul estimat este de 625.000 m³. Adâncimea maximă a apei lacului este de 15,5 m, în dreptul intrării Izvorului Pelegii în lac. Lacul este alimentat de 5 izvoare principale. Apa lacului deversează printr-un singur emisar ce o trimite spre Lacul Lia, cu un debit de aproximativ 250 l pe secundă.

Traseul a fost foarte usor spre deosebire de cel din partea Cabanei Gentiana care este mult mai lung si dificil. Am ajuns la Refugiul Salvamont, unde erau doar cativa turisti straini.

Nu lipseste steagul romanesc din peisaj, era arborat langa cabana.

Ne-am decis sa ne instalam corturile in cazemate, locurile special amenajate, unde pietrele erau asezate in semicerc pe mai multe nivele pentru a oferi adapost de vant.

Cand am ajuns la lac nu mai erau corturi, dar incepand de vineri, turistii au inceput sa-si faca aparitia. Vremea a fost superba si am putut vedea peisajele care iti taiau respiratia prin frumusetea lor. Fiecare si-a instalat cuibul in cazemata si apoi s-a preocupat sa dea drumul la primus pentru ceaiuri si supe.

Pentru cateva ore soarele a fost foarte darnic cu noi astfel incat ne-am tolonit ca marmotele pe izoprene. Pana la finalul zilei am stat la povesti si la sedinta foto.

Pentru ca apusul arata superb nu ne-am abtinut sa nu imortalizam momentul.

Oboseala de pe traseu si noaptea dormita chinuit sau nedormita in masina, si-au spus cuvantul si ne-am retras mai devreme la corturi cu gandul la traseul de a doua zi.

Dimineata, dupa ce ne-am luat micul dejun, destul de tarziu, am plecat spre Lacul Zanoaga, cel mai adânc lac glaciar din țară, adâncimea fiind de 29 m.

Este asezat in caldarea glaciara a Judelui, pe versantul sudic al muntelui Sesele, la altitudinea de 2010 m, lacul are o forma circulara, lungimea si latimea maxima ii sunt de 360, respectiv 260 m, iar perimetrul 875 m, realizand astfel o suprafata de 6,0 ha si un volum al apei de 693000 m3. Este alimentat de 6 paraie venind din toate directiile cu exceptia celei sudice peste care deverseaza paraul Zanoaga.

A doua zi dimineata am plecat destul de tarziu spre Lacul Zanoaga pe traseul cu punct rosu.

Ceata nu se ridicase, insa noi eram entuziasmati de ceea ce aparea in fata ochilor: natură sălbatică, bolovănişuri abrupte, creste semeţe, lacuri cristaline.

Grohotisurile apareau din ce in ce mai mari. Parca se intreceau in care sa fie cel mai mare.

Admiram Retezatul, Judele, Peleaga, Custura Retezatul Mic, Godeanu. Din acelaşi punct, la 300 de metri mai jos, înconjurat de bolovani, e Tăul Spurcat, iar in dreapta, Tăul Negru.

Mergem in liniste, poate doar vom vedea marmote sau capre negre. Se pare ca nu erau pe acasa, erau plecate in deplasare, pe la neamuri...

Eram foarte atenti la crestele care apareau in fata noastra, la lacurile frumos conturate, la grohotisurile care se mareau pe dar si la poteca care uneori se ingusta.

De sus, lacul se vedea ca un disc albastru, caci ceata incepea sa se ridice si se putea vedea foarte bine.

Dupa aproape circa 3 h am ajuns la Lacul Zanoaga unde am facut un popas pentru hidratare, fotografii, dar si pentru cateva momente de relaxare si uitare totala a ceea ce lasasem in Bucuresti: zgomot, poluare, inghesuiala in mijloaele de transport, galagie, dar si alte probleme. Fiecare le stia pe ale lui. Pentru un timp am admirat frumusetea si linistea lacului.

La lac nu eram corturi, doar 3 persoane care au fost mai matinale decat noi. Ne-am imprietenit cu ei si ni s-au alaturat pe traseul de intoarcere. Am ales un traseu nemarcat sau mai bine zis marcat doar prin momai. Traseul se numeste Drumul Magarilor.

Vremea a tinut cu noi si astfel am putut vedea foarte bine varfurile care se ridicau semete spre nori. Pe parcursul traseului am refacut unele marcaje, am mai asezat pietre inaltand momaiile, sau acolo unde erau foarte distantate am facut noi altele. Pe timp de ceata sunt foarte folositoare, pentru turistii care nu cunosc traseul. Oricum alegerea a fost foarte buna, pentru ca am avut parte de alte peisaje frumoase. Am facut foarte multe popasuri pentru a ne incarca bateriile cu aerul curatPe parcursul traseului am gasit tufe de afine de langa care nu ne induram sa mai plecam. Pe drumul de intoarcere am ajuns la punctul unde se intalneau trei trasee : cruce albastra, triunghi rosu, punct galben. Am ajuns pe la ora 16 la corturi si dupa oboseala de pe traseu supele calde si cuscus-ul ne-au refacut fortele. Seara am stat la povesti si la ceaiuri calde.

A doua zi trebuia sa mergem pe Varful Peleaga si pe Retezat. Dar, noaptea a inceput sa ploua si dimineata cand ne-am trezit vremea nu se schimbase deloc. Era ceata si vantul sufla foarte tare. Era sambata si cum va spuneam aveam planuri de urcat. Nu ne-am aventurat, spunandu-ne ca muntele ramane acolo si oricand pe vreme buna il putem cuceri. Ne -am strans corturile si am coborat spre Poiana Pelegii. Pe tot timpul cobararii a plouat, dar mai jos nu mai era asa de frig ca sus. La Refugiul Salvamont din Poiana Pelegii am gasit 3 salvamontisti care erau pe picior de plecare. Misiunea lor aici se terminase aici, inchideau cabana si plecau. Spre alte refugii… Cabana este noua, refacuta si are conditii foarte bune. Au fost foarte primitori, oferindu-ne ceai, cafea, biscuiti, dar si geci foarte calduroase, pentru noi, fetele. Ploaia isi cam facuse de cap cu noi si racisem un picut. Am plecat multumindu-le si dupa cateva minute am ajuns la masini.

Ne-am hotarat sa plecam putin mai jos sa gasim un loc unde sa campam. Am urcat in masini si pe drum am gasit Refugiul Stanuleti care ne-a oferit cazarea pentru noaptea cea rece si ploioasa. A plouat toata noaptea, a fost o vreme bacoviana. Dimineata am strans, am facut curatenie si am plecat spre casa. Dar se pare ca ploaia ne urmarea pas cu pas.

Tura asta am avut parte si de aventura, in final, la plecarea spre casa. Drumul l-am gasit blocat in mai multe locuri, de copacii cazuti.

Am avut noroc cu maceta care si-a facut datoria si, cu baietii care au luptat vitejeste, inlaturand obstacolele. Dar totul s-a terminat cu bine.

Drumul a fost mult mai scurt decat la dus, poate din cauza faptului ca nu am mai oprit atat de des. Cea mai lunga oprire a fost la Dealul Negru la portia de mici. Am ajuns la Bucuresti pe la 19.30 obositi, dar fericiti de frumusetea peisajelor si „salbaticia“ Retezatului. Si aici s-a terminat cu bine aventura noastra montana, in cel mai frumos masiv din tara noastra - Retezat.

Sper sa revenin si cu alte ocazii.
Duceti-va in Retezat macar o data-n viata !
Pana atunci va doresc multe ture frumoase!