O saptamana pe plaiuri mioritice : APUSENI

Scriu dupa o saptamana si ceva de la intoarcerea din zona Padis - Muntii Apuseni. A fost o vacanta de neuitat in care am vazut foarte multe frumuseti.

Tabara de baza a fost stabilita in zona Padis, una din cele mai frumoase zone din Romania. Traseul a fost urmatorul: tren Bucuresti - Oradea, autobuz Oradea- Sudrigiu si ultimul, dar si cel mai tare, a fost camioneta domnului Nelu, patron in zona, care ne-a dus la destinatie pe un drum forestier, dar care in curand va fi amenajat ( de...mai folosesc si unii fondurile europene la ceva). Cand va fi terminat s-a dus cu linistea si curatenia zonei.

Am ajuns pe la ora pranzului si am luat o binemeritata masa facuta de colegii nostri care plecasera mai devreme cu masina.

A doua zi ne-am trezit de dimineata, am luat micul dejun si am pornit la drum. Obiectivul zilei era Pesterea Cetatea Radesei si Cheile Somesului Cald din Muntii Bihor. Pana la pestera se ajunge usor, iar inauntru se coboroara pe niste lanturi o portiune si apoi in pestera ai scari, podete, lanturi. Peştera are la intrare un portal de 15 m inaltime si o latime de 7 m. Prin pestera ne insoteste paraul Radeasa care formeaza cinci avene. Traseul pe care l-am parcurs în subteran are 260 m.

Pestera Cetatea Radesei

Iesirea din chei ne conduce in Poiana Radesei, loc in care se intalnesc Paraul Radeasa cu Paraul Feredeu. care dau nastere Somesului Cald. Tot aici marcajul se bifurca:un traseu coboara de-a lungul Somesului, iar celalalt urca pe pintenul dintre paraul Radeasa si paraul Feredeu pentru a inchide bucla circuitului Radesei. Poteca ce inchide circuitul Cetatilor Radesei trece pe deasupra pesterii, pe langa cele 5 avene care comunica cu Pestera Radeasa, pana in punctul de unde am plecat in circuit. Noi ne-am continuat drumul catre dreapta, prin padure, pe deasupra cheilor, oprindu-ne la cateva puncte de belvedere.

Cheile Somesului Cald

A doua zi a fost ziua de tiroliana, iar in urmatoarea zi am explorat locurile minunate din zona Padisului.

In cea de-a patra zi am plecat grabiti pe un traseu greu dar spectaculos Cheile Galbenei . Am plecat prin padure spre Cetatile Ponorului pe care le-am lasat pentru o alta zi si am continuat spre Avenul Bortig si Izbucul Galbenei. De aici incep cu adevarat Cheile Galbenei si zona cea mai spectaculoasa a traseului.

Aici a fost cea mai grea decizie: trecerea pe cablu sau prin apa. M-am ambitionat si am reusit sa trec pe cablul prins in stanca. Cand am coborat nu imi mai simteam mainile, erau atat de amortite incat a trebuit sa stau cateva minute sa imi revin. Dar treseul continua pe langa rau, lanturile si cablurile ne -au insotit pana la iesirea din Cheile Galbenei.

Dupa ce am iesit din chei am plecat spre Poiana Florilor, trecand pentru cateva minute si pe Pestera Focul Viu si am ajuns la Cantonul Glavoi sau La Grajduri cum i se mai zice. De aici am urcat cea mai grea panta din traseu si apoi am coborat spre Padis la locul de campare.

Poiana Florilor

Urmatoarea zi am rezervat-o pentru cel mai grandios fenomen carstic al României, Cetatile Ponorului . Poteca de acces catre obiectivul nostru porneşte de la drumul forestier şi coboară treptat prin pădure, pe un teren accidentat, paralel cu Valea Cetăţilor până în Dolina I.

Cablul care ne-a ajutat sa coboram la Cetatile Ponorului

Nu am coborat in pestera deoarece apa era foarte mare. Ne-am multumit sa admiram portalul Cetatilor si dolinele si am plecat mai sus pe scara metalica si mai apoi pe grohotis.

Din partea stanga a potecii apar Balcoanele care ofera turistilor locuri de belvedere. De la cela patru Balcoane, două deasupra Dolinei III şi două deasupra Dolinei II, am admirat frumusetea peisajului.

Ne-am continuat traseul prin padure si am ajuns la Grajduri unde am luat o placinta cu gem si un suc. Ne-am adunat fortele si am pornit din nou sa dam piept cu panta care ne purta spre Padis

Cand am ajuns in poienita ne-am luat o pauza de 1 h pentru relaxare si pentru gustare. Am ajuns din nou la tabara, tocmai bine cand masa era aproape gata.

Sambata era ziua cand se pare ca ne intorceam la realitate. Visul pe care il traisem pentru o saptamana se termina.

Ne-am strans corturile, am igenizat zona si am pornit pe la 10.30 la drum cu camioneta domnului Nelu. Pe drum peripetii. Gata, gata sa pierdem autobuzul de ora 12.30. Se lucreaza la drum si erau foarte multe utilaje pe care trebuia sa le ocoleasca. Dar am reusit sa ajungem la timp si iata-ne in autobuzul spre Oradea. Am ajuns pe la ora 14 la periferia orasului si am intrebat localnicii pentru a vedea cum ajungem la gara. Pentru ca sunt lucrari la linia de tramvai am fost sfatuiti sa luam doua mijloace de transport. Dar in timp ce eram in tramai un domn foarte binevoitor ne-a spus ca putem ajunge foarte aproape de gara si nu mai era nevoie de schimbam. E, fiecare vede distanta dupa ........ochii lui.........

Am ajuns la gara si pentru ca mai aveam timp am preferat sa ne relaxam in parcul de langa gara din Oradea. Parca nu ne venea sa plecam. A urmat un drum de 15 ore, pentru ca trenul a vut o intarziere de 3 h.

Calatoria in inima Apusenilor s-a terminat si eu sunt inca sub amintirea clipelor minunate petrecute acolo. Am vuzut Apusenii cu alti ochi decat atunci cand eram mai mica. Cu siguranta ma voi intoarce acolo. Mai sunt multe locuri de vizitat. Deci, le voi vedea pe viitor.