vineri, 29 octombrie 2010

28 - 31 octombrie 2010

In perioada 28-31 octombrie va avea loc Festivalul Filmului Tailandez. Filmele vor avea subtitrarea in engleza iar intrarea va fi libera.

joi, 28 octombrie 2010

Din 31 octombrie, România trece la ora oficială de iarnă

Printr-un Comunicat de presă, CFR Călători a anunţat că trecerea la ora Europei Orientale (începând din data de 31 octombrie 2010, ora 4 va deveni ora 3 ) nu va afecta programul trenurilor.

Trenurile de călători vor pleca din staţiile de formare după ora oficială de vară până în noaptea de 30/31 octombrie 2010 ora 04.00.

În noaptea de 30 / 31 octombrie 2010, când ora 4.00 devine ora 3.00, toate trenurile de călători care au ora de plecare din staţiile de îndrumare după ora 4.00, vor pleca la orele din mersul de tren în vigoare, respectând ora Europei Orientale.

Trenurile de călători aflate în circulaţie după ora 4.00, ora oficială de vară, vor opri în staţiile din parcurs stabilite, unde vor staţiona până la ora de plecare din orarul în vigoare după noua oră a Europei Orientale, iar trenurile care mai au de parcurs o distanţă scurtă până la staţia finală îşi vor continua mersul până la capăt.

Mai multe informaţii despre circulaţia trenurilor, orar, tarife, oferte, etc. sunt disponibile la telefon 021/9521 şi pe site-ul http://www.cfrcalatori.ro/.

miercuri, 27 octombrie 2010

Bucegi in haine de toamnă - de la Moroeni la Sinaia


Cred că cei care s-au injectat cu vaccinul “munte” se vindecă foarte greu sau poate niciodată. Bucegii, deşi de ani de zile bătuţi în lung şi lat, sunt pentru toate categoriile de turişti un loc aparte, un loc care oferă privelişti minunate, un loc unde te laşi în voia peisajului şi visezi cu ochii deschişi.

„Masivul Bucegi, cu o suprafata de circa 300 km2, se afla la extremitatea estica a Carpatilor Meridionali, fiind limitat la N de Valea Rasnoavei si Valea Ghimbavului, precum si de localitatea Bran care il despart distinct de Muntele Postavarul, precum si de coltul de S V al Tarii Barsei. Spre E, Valea Prahovei traseaza o granita clara, care il separa de Garbova. Spre V, Masivul este limitat de o serie de vai (Poarta, Bangaleasa, Grohotis si Bratei) si depresiunea larga a Branului, dincolo de care se ridica Piatra Craiului si Ezerul Papusa. Spre S fetele repezi ale muntilor Lespezi, Surlele si Paduchiosul il despart de regiunea subcarpatica.”


Sâmbătă dimineaţa, având în suflet chemarea muntelui, am plecat cu trenul de la ora 05.52 din Gara de Nord spre Pietroşiţa, având ca destinaţie Munţii Bucegi - iar punctele principale de pe traseu fiind: Cheile Orzei, Lacul Scropoasa, Cheile Zănoaga, Lacul Bolboci, Sinaia.
Harta traseului aici .

Trenul personal, cu vagoane vechi, folosite în trecut la accelerate, a gonit timp de 3 ore şi jumătate cu viteza melcului în pantă prin câteva orăşele dâmboviţene Târgovişte, Fieni, Pucioasa şi prin alte gări care păreau din alt secol.

Din gara Pietroşiţa am fost preluaţi de un microbuz şi un autoturism care ne-au "parcat" în faţa centralei electrice de la Dobreşti, a doua ca vechime din tara noastră, construita in anul 1936 si alimentata cu apa din lacul Scropoasa.

Traseul urmează 5 km şoseaua naţională (DN 71) Tîrgoviste- Sinaia de-a lungul vaii Ialomita prin comuna Moroeni si satul Pucheni, până la intersecţia cu drumul carosabil spre Dobreşti. De la intersecţie traseul urmărim firul Ialomiţei şi trecem pe lângă tabărele Căprioara Cerbul şi Vânătorul.

Am intrat prin curtea centralei Dobreşti şi ne-a întâmpinat pancarta care ne anunţa că intrăm în Parcul Natural Bucegi.

Parcul are o suprafata de 32.662 ha si se intinde pe teritoriul judetelor Dambovita, Prahova si Brasov.

Destinaţia noastră, cum am mai spus, era zona Zănoaga. În Parcul Natural Bucegi sunt 9 rezervatii naturale, iar Muntele si Cheile Zanoaga (150 ha) fac parte din Rezervatia a III-a, alături de Cheile Tatarului si Cheile Orzei.

Rezervaţia cuprinde specii de plante rare: paduri de molid (Pices abies); o vegetatie termofila compusa din elemente floristice rare sud-europene, sud-mediteraneene sau balcanice: secara de munte (Secale montanum), Iris dacica, scorusul (Sorbus cretica), spinul (Carduus candicanus), umbelifera (Athamantha hungarica), timoftica (Phleum montanum), caprifoiul (Lonicera caerulea), cosaci (Astragalus depressus). Din punct de vedere al fitografiei, aceasta rezervatie este cea mai importanta din intregul masiv Bucegi.

Acum voi lasă la o parte capitolul „Ştiaţi că” şi voi începe povestea celor 16 călători montani. La ora 10.30 am început să urcăm prin pădure pe traseul marcat cu cruce albastră.

Pe traseu, în unele locuri, poteca era distrusă, fiind nevoiţi să trecem râul din piatră în piatră.


Aici poteca urca printre brazi. Peisajul este mirific. Frunzele copacilor aveau culori superbe, iar în faţa noastră se vedeau munţii albiţi de calcare de unde încă se mai extrage acest zăcământ pentru fabrica de ciment şi var de la Fieni.

Din creierii munţilor, de sub muntele Paduchiosul, piatra este adusă pe o bandă rulantă (una din cele mai lungi din Europa), cu un trenuleţ cu 11 vagoane până la Pucheni. Traseul măsoară 14 km si pe el circula zilnic circa 4 perechi de trenuri. La inceput, piatra era transportata cu funicularul, apoi s-a construit banda rulanta. După unii localnici, banda datează din anul 1920 iar tractiunea era asigurata la inceput cu locomotive cu abur. Şoferul ne-a povestit că atunci când sunt produse controlat explozii pentru desprinderea calcarului din munte, văile vuiesc de zgomotul produs de acestea. Linia de transport ne-a însoţit pe traseu, iar în unele locuri chiar am trecut pe sub aceasta. Ne îngrijoram să nu pice ceva din materialul transportat, dar se pare că era sâmbătă şi piticii detonatori nu lucrau. Norma pentru extragerile de calcar nu mai este ca pe vremuri.....

Râul Ialomiţa, care izvorăşte din izvorul aflat în căldarea glaciară de sub Vf Găvanele, ne-a însoţit paşii pe tot parcursul drumului. Mai sus, formează Cheile Orzei, în lungime de 2,5 km. Gangul Orzei este străjuit de pereţi înalţi de 100—300 m ai muntelui Lespezi şi Orza – Brânduşi. Aici, valea Ialomiţei este foarte îngustă şi oferă un spectacol interesant al caderilor de apa pe pietre.
La capatul cheilor se afla lacul de acumulare Scropoasa. Lacul se află la o altitudine de 1197 m, are o adâncime 15 m şi o suprafaţă de 6 ha care alimenteaza Hidrocentrala de la Dobresti. Lacul este situat între Muntele Lespezi (1686m alt) la V - Muntele Dichiu (1713m alt) la E - Cheile Zanoaga Mare la N. Barajul lacului a fost construit in anul 1929 pe raul Ialomita, in scopuri hidroenergetice. Mai este folosit şi pentru agrement. Este un loc unic, un loc magic, un loc unde poţi să te detaşezi complet de realitate, oaza de liniste si ospitalitate.




Odată ajunşi pe malul lacului, priveliştea îţi taie răsuflarea: parcă e o oază de semi-sălbăticie, de virginitate a naturii. Poteca ocoleste lacul si ne conduce la Cabana Scropoasa (1206 m), aflată pe un mic platou. În faţa cabanei era scris cu pietre Bine aţi venit !

Am contemplat pentru câteva minute lacul care avea o culoare verde ca de smarald şi ne-am continuat drumul in sus, prin padure spre Cheile Zanoagei Mari care au o lungime de aproximativ 1 km, fiind considerate cele mai lungi si cele mai largi Chei ale Ialomitei.Se găsesc intre muntele Zanoaga (1788 m, dreapta) si o prelungire a muntelui Dichiul Mare (stinga). Cheile Zanoagei Mici care apar la confluenta cu paraul Bolboci pe dreapta si Oboarele pe stanga. Cheile sunt impresionante si marginite de pereti verticali cu o inaltime de 200 m. Aici, apa Ialomitei sare peste mai multe praguri stancoase dand nastere la mai multe cascade cu spumă albă.





Podul refăcut

Foarte aproape de zona Cheilor Zanoagei, între lacurile Bolboci si Scropoasa, pe valea superioara a Ialomitei, se afla cele Sapte Izvoare, despre care se spune ca sunt „apa sfanta“ a dacilor. Cercetarile stiintifice facute la Sapte Izvoare au confirmat ca apa din Muntii Bucegi este foarte pura si poate sta alaturi de celebrele produse din Occident: Evian sau Perrier. Am întâlnit conducta prin care se aduce apa mai jos, în localitate, pentru a fi îmbuteliată.


Am ajuns în poieniţa din faţa vârfului Zanoaga unde ne-am instalat corturile. De aici, valea se lărgeşte mult formând o lunca nisipoasă. Sus, în vârful muntelui Zănoaga se vedeau pâlcuri de molid care parcă erau lipite cu aracet.

Peisajul este mirific. Brazii se scaldau în razele soarelui, Ialomita susura lin pentru că se simţea liberă de strânsura cheilor. Tabloul era splendid pntru ochi şi suflet. După ce ne-a tras sufletul după efortul depus am început operaţiunea gătit sau pregătit masa de prânz, căci orele erau înaintate şi stomacul îşi cerea dreptul. Dupa ce operatiunea de recoltare a vreascurilor a fost incununata de succes, câţiva colegi au plecat la cabana Zanoaga (1460m), iar ceilalţi au stat la poveşti şi la fotografii. Ne-am adunat în jurul focului deoarece se anunţa o noapte foarte friguroasa.
Cerul a fost senin iar temperatura a scăzut la aproximativ -6 grade. Unii mai curajoşi au dormit în corturi, ceilalţi au ales confortul de la un refugiu care ne-a oferit un adăpost călduţ. Dimineaţa am văzut cum se închegase o pojghiţă la malul lacului şi căzuse bruma.

La ora 7, trezirea a fost destul de greoaie datorită frigului , dar a trebuit să ne mişcăm foarte repede cu masa deoarece drumul de întoarcere era destul de lung şi dificil. Am strâns corturile care îngheţarea şi prin interior, am igenizat zona şi am plecat voiniceşte la drum. Era ora 9 când am plecat şi cerul avea o culoarea albastru ca de infinit.

Am trecut râul din piatră în piatră, am lăsat cabana Zănoaga în partea dreaptă
Barajul Bolboci( care este situat pe valea Ialomitei şi are un volum util de 13 milioane m3) în partea stângăşi am ales traseul marcat cu cruce galbenă.

Am urcat prin pădure pante abrupte şi după un urcuş greoi care ne-a cam pus la încercare condiţia fizică am ajuns în golul alpin. Când ne-am întors privirile am rămas uluiţi. În faţa noastră se vedeau Cheile Zanoagei, lacul Bolboci, vârfurile Nucetu(1861m), Blana(1875m), Saua Lapticii (1830m), Lăptici (1872m) în dreapta, Oboarele(1707m), Dichiu (1658m) şi Vânturiş(1942m), în stânga.
Sus, pe platoul Bucegi, cerul era de un albastru infinit.


Pe traseu, în Valea Dorului, se ridica o nouă instalaţie pentru telescaun care avea ca termen de finalizare anul 2012. Am trecut rapid pe la Cabana Valea Dorului ( 1820 m ), am admirat Vf cu Dor (2030) şi am lăsat în partea stângă Cabana Mioriţa (1987m) şi telecabina de la Cota 2000. Ne- am oprit pentru o jumătate de oră la poveşti şi "hidratare" la Cabana Valea cu Brazi (1510 m). Pauza aceasta mai lungă se impunea pentru că eram toţi foarte obosiţi şi leşinaţi de foame.
După ce ne-am refăcut forţele am urcat "căsuţele în spinare" şi ne-am dat drumul la vale spre Perla Carpatilor care este oraşul Sinaia. Statiunea montana, situata pe valea raului Prahova, la o altitudine de aprox. 800 m, datează din anul 1860 şi atrage an de an turiştii în toate anotimpurile.

Am lăsat în urmă turiştii care veniseră cu maşinile, telegondola sau telecabina la cota 1400 şi am plecat pe traseul care ne-a îndrumat paşii prin pădurea colorată.



Pădurea parcă luase foc. Copacii aveau culori de galben, roşu, maro, arămiu, cărămiziu. Înainte să venim noi, cei din Sinaia tocmiseră o echipă de pictori care se jucaseră cu aceste culori, iar rezultatul era unul încântător.

Ne-am regrupat la intrarea în oraş, mai sus de Furnica, şi cu părere de rău, ne-am întors din nou capul să vedem pentru ultima oară tabloul “Toamnă în Bucegi”.
În faţa noastră ni se arăta Valea Prahovei, mândră şi maiestuoasă.

Am alimentat de la un supermarket şi am ajuns în gară mai devreme.

Trenul a avut întârziere 25 minute, dar şi pauze foarte dese până la Câmpina, după aceea parcă a căpătat viteză şi am ajuns în gara Basarab pe la 19.30. Si astfel s-a terminat tura noastra din muntii Bucegi, o tura obositoare dar minunata. Eram fericiţi pentru că avusesem o tură foarte reuşită, cu vreme bună şi peisaje de toamnă superbe.


Bucegii parcă se pregătiseră special în haine de sărbătoare. Îşi schimbaseră garderoba............Aşteptăm şi pe cele albe....
Până data viitoare, vă doresc ture frumoase !

marți, 19 octombrie 2010

Oferta Ryanair

Operatorul low-cost Ryanair vine cu o oferta foarte buna incepand de marti, 19 octombrie, ora 00:00 pana pe 21 octombrie. Sunt puse in vanzare 1 milion de bilete la tariful de 8 euro cu toate taxele pentru 500 de rute europene.

Biletele sunt valabile pentru calatoriile din luna noiembrie doar in zilele de zilele de marti, miercuri si joi.

In Romania, compania opereaza 4 zboruri pe saptamana – doua pe ruta Constanta –Bologna (miercuri si duminica) si doua pe ruta Constanta – Pisa (luni si vineri).

luni, 18 octombrie 2010

Calatorie in lumea povestilor indiene

In cadrul primului Festival al Culturii Indiene "Namaste India” a fost inclus in program si o seara de povesti despre Incredible India. Joi, 14 octombrie, la Ramayana Cafe, alaturi de alti impatimati de calatorii, i-am putut asculta pe Imperator si Mihai Iordache. Gazdele evenimentului, fetele de la Viajoa, au facut posibila o astfel de intalnire. Sper ca vor continua proiectul si pentru alte destinatii.
Intr-un ambient oriental superb, cei doi povestitori au impartasit celor aproape 30 participanti, experienta lor cu magica Indie, atat in partea turistica dar si in zone care nu sunt vizitate foarte mult de turisti. Povestile lor m-au facut sa visez cu ochii deschisi si sa imi doresc sa pun India pe lista ca viitoare destinatie.
Mai multe gasiti scris de Adriana de la Viajoa aici.

marți, 12 octombrie 2010


Retezat - un munte aproape de nori
Dupa iesirea din Apuseni, pentru septembrie, a venit vremea sa cucerim un alt munte spectaculos prin grandoare si culoare, un munte care iti ofera cele mai minunate privelisti, un munte plin cu lacuri glaciare cu ochi albastri superbe, cu o vegetatie si fauna. Da, ati ghicit, e vorba despre Retezat. Indiferent de anotimp, acest masiv are ceva spectaculos si isi deschide de fiecare data frumusetea in fata fiecarui calator.


Retezatul este una din minunile Romaniei care iti taie rasuflarea atunci cand dai piept cu el sa il cuceresti. Are un farmec aparte care atunci cand este descoperit te indragostesti pe loc si traiesti cu gandul sa il revezi. Cand pasesti pe cararile lui se pare ca intri intr-un taram de basm - o lume de poveste, taramul fermecat cu ochi albastri, paduri.


Masivul se înalţă între două depresiuni importante, Petroşani şi Haţeg si intre Râul Mare şi Jiul de Vest. Sunt înconjuraţi de Munţii Ţarcu la vest, Munţii Godeanu, la sud-vest şi Munţii Vâlcan, la sud. Partea cea mai importantă a masivului este alcătuită din roci cristaline şi se numeşte Retezatul Mare, iar partea sudică din calcar, este Retezatul Mic. Cele doua se unesc în apropierea lacului Bucura.

Datorită frumuseţilor naturale existente, pe teritoriul Munţilor Retezat a luat fiinţa primul Parc naţional din România in 1935, din initiativa omului de stiinta Alexandru Borza. Parcul National Retezat are o suprafata de circa 38.138 ha, altitudinea cuprinsa intre 800 si 2509 m si un relief tipic glaciar cu vai, lacuri si circuite glaciare, dar si calcare impanzite de chei, pesteri si avene. Parcul National Retezat se mandreste cu peste 60 de varfuri cu altitudini mai mari de 2200m: Peleaga (2509 m), Papusa (2508m), Retezat (2482m), Varful Mare (2463m), Bucura (2433m), Sesele (2334m), Judele (2334m), Zlata (2142m). Dar nu numai maretia varfurilor ne fascineaza, ci si cele aproximativ 80 de lacuri glaciare, dintre care 58 permanente. Dintre cele mai importante amintim : Bucura, Lia, Ana, Viorica, Florica, Tăul Porţii, Tăul Agăţat, Tăul Negru, Tăul Spurcat şi Zănoaga. Masivul Retezat detine aproape 40 la suta dintre lacurile glaciare de pe teritoriul Romaniei.

Exista si o legenda despre lacurile din Retezat. In vremuri stravechi, muntii erau stapaniti de un căpcăun care, din cand in cand, dădea năvală prin gospodăriile oamenilor din Ţara Haţegului pentru a le fura recoltele şi vitele. Mulţi feciori şi-au pierdut viaţa încercând să-l oprească, rămânând astfel multe familii îndurerate. Într-o zi însă, un voinic a reuşit să-l răpună pe căpcă un. Ca să fie sigur că acesta nu supravieţuieşte, i-a tăiat capul. În acel moment, căpcăunul s-a prefăcut într-o piatră mare „fără cap“ (Retezatul), iar mâna stângă i-a căzut printre munţi şi s-a prefăcut în apă. Podul palmei sale s-a transformat în lacul Bucura, iar degetele în lacurile Slăvei, Lia, Ana, Viorica şi Zănoaga.

Dar, acum voi lasa legendele la o parte si ma voi axa pe povestea calatoriei noastre spre munti. Am plecat din Bucuresti spre taramul fermecat, miercuri seara, 15 muntomani in 3 masini si am ales traseul prin Pitesti – Curtea de Argeş- Ramnicu Valcea Horezu - Targu Jiu – Petrosani - Santamaria Orlea - Rau cu Mori - barajul Raul Mare - cabana Rotunda - Poiana Pelegii (1.630 m ).

Am admirat Defileul Jiului si ne-am oprit la barajul de la Raul Mare pentru a admira maretia muntilor care ni se aratau in departare.

Drumul pe ultima portiune intre baraj si Poiana Pelegii nu este asfaltat dar a fost practicabil. La intrarea in parc este o bariera unde am platit taxa de intrare de 5 lei/persoana si 7 lei pentru masina. De la barieră până la Poiana Pelegii am mers cam 1h 30 min pe drumul forestier.

Pe drum ne-a insotit raul care serpuia si se induia maiestuos.

Am ajuns la parcarea improvizata din Poiana Pelegii pe la ora pranzului. Am lasat masinile in parcare, ne-am echipat pentru drum si am inceput sa urcam usor, cu rucsaci incarcati pentru 3 zile, pe traseul comun de banda albastra si cruce rosie spre Lacul Bucura.

Panou in Poiana Pelegii


Munti de gunoaie la Poiana Pelegii ... Cred ca cei care le-au lasat stiu in ce categorie se incadreaza!!!


Am umplut sticlele cu apa de la izvorul de langa Salvamont si am inceput aventura prin padure. Este un traseu usor care nu necesita foarte mult efort.

După un urcuş de vreo oră am ieşit în golul alpin. De aici, începe să ţi se arate masivul în toată splendoarea lui: în stânga „un picior“ al Judelui, în dreapta cel al Pelegii. Pe parcursul traseului apar lacul Lia în stânga, apoi Ana şi, după un urcuş scurt, îl vezi pe cel mai mare, Lacul Bucura, cel mai mare lac glaciar din Romania.

Am gasit cateva date despre acesta : se află în căldarea Bucura, sub Vârful Peleaga şi Şaua Bucurei, fiind orientat în direcţia nord - sud, la altitudinea de 2040 m. Suprafata lacului este de 8,90 ha, lungimea de 550 m şi lăţimea medie de 160 m, perimetrul de circa 1390 m. Lăţimea maximă este de 225 m, iar volumul estimat este de 625.000 m³. Adâncimea maximă a apei lacului este de 15,5 m, în dreptul intrării Izvorului Pelegii în lac. Lacul este alimentat de 5 izvoare principale. Apa lacului deversează printr-un singur emisar ce o trimite spre Lacul Lia, cu un debit de aproximativ 250 l pe secundă.



Traseul a fost foarte usor spre deosebire de cel din partea Cabanei Gentiana care este mult mai lung si dificil. Am ajuns la Refugiul Salvamont, unde erau doar cativa turisti straini.

Nu lipseste steagul romanesc din peisaj, era arborat langa cabana.


Ne-am decis sa ne instalam corturile in cazemate, locurile special amenajate, unde pietrele erau asezate in semicerc pe mai multe nivele pentru a oferi adapost de vant.


Cand am ajuns la lac nu mai erau corturi, dar incepand de vineri, turistii au inceput sa-si faca aparitia. Vremea a fost superba si am putut vedea peisajele care iti taiau respiratia prin frumusetea lor. Fiecare si-a instalat cuibul in cazemata si apoi s-a preocupat sa dea drumul la primus pentru ceaiuri si supe.


Pentru cateva ore soarele a fost foarte darnic cu noi astfel incat ne-am tolonit ca marmotele pe izoprene. Pana la finalul zilei am stat la povesti si la sedinta foto.
Pentru ca apusul arata superb nu ne-am abtinut sa nu imortalizam momentul.


Oboseala de pe traseu si noaptea dormita chinuit sau nedormita in masina, si-au spus cuvantul si ne-am retras mai devreme la corturi cu gandul la traseul de a doua zi.


Dimineata, dupa ce ne-am luat micul dejun, destul de tarziu, am plecat spre Lacul Zanoaga, cel mai adânc lac glaciar din țară, adâncimea fiind de 29 m.

Este asezat in caldarea glaciara a Judelui, pe versantul sudic al muntelui Sesele, la altitudinea de 2010 m, lacul are o forma circulara, lungimea si latimea maxima ii sunt de 360, respectiv 260 m, iar perimetrul 875 m, realizand astfel o suprafata de 6,0 ha si un volum al apei de 693000 m3. Este alimentat de 6 paraie venind din toate directiile cu exceptia celei sudice peste care deverseaza paraul Zanoaga.

A doua zi dimineata am plecat destul de tarziu spre Lacul Zanoaga pe traseul cu punct rosu.



Ceata nu se ridicase, insa noi eram entuziasmati de ceea ce aparea in fata ochilor: natură sălbatică, bolovănişuri abrupte, creste semeţe, lacuri cristaline.

Grohotisurile apareau din ce in ce mai mari. Parca se intreceau in care sa fie cel mai mare.



Admiram Retezatul, Judele, Peleaga, Custura Retezatul Mic, Godeanu. Din acelaşi punct, la 300 de metri mai jos, înconjurat de bolovani, e Tăul Spurcat, iar in dreapta, Tăul Negru.

Mergem in liniste, poate doar vom vedea marmote sau capre negre. Se pare ca nu erau pe acasa, erau plecate in deplasare, pe la neamuri...

Eram foarte atenti la crestele care apareau in fata noastra, la lacurile frumos conturate, la grohotisurile care se mareau pe dar si la poteca care uneori se ingusta.


De sus, lacul se vedea ca un disc albastru, caci ceata incepea sa se ridice si se putea vedea foarte bine.

Dupa aproape circa 3 h am ajuns la Lacul Zanoaga unde am facut un popas pentru hidratare, fotografii, dar si pentru cateva momente de relaxare si uitare totala a ceea ce lasasem in Bucuresti: zgomot, poluare, inghesuiala in mijloaele de transport, galagie, dar si alte probleme. Fiecare le stia pe ale lui. Pentru un timp am admirat frumusetea si linistea lacului.

La lac nu eram corturi, doar 3 persoane care au fost mai matinale decat noi. Ne-am imprietenit cu ei si ni s-au alaturat pe traseul de intoarcere. Am ales un traseu nemarcat sau mai bine zis marcat doar prin momai. Traseul se numeste Drumul Magarilor.

Vremea a tinut cu noi si astfel am putut vedea foarte bine varfurile care se ridicau semete spre nori. Pe parcursul traseului am refacut unele marcaje, am mai asezat pietre inaltand momaiile, sau acolo unde erau foarte distantate am facut noi altele. Pe timp de ceata sunt foarte folositoare, pentru turistii care nu cunosc traseul. Oricum alegerea a fost foarte buna, pentru ca am avut parte de alte peisaje frumoase. Am facut foarte multe popasuri pentru a ne incarca bateriile cu aerul curatPe parcursul traseului am gasit tufe de afine de langa care nu ne induram sa mai plecam. Pe drumul de intoarcere am ajuns la punctul unde se intalneau trei trasee : cruce albastra, triunghi rosu, punct galben. Am ajuns pe la ora 16 la corturi si dupa oboseala de pe traseu supele calde si cuscus-ul ne-au refacut fortele. Seara am stat la povesti si la ceaiuri calde.

A doua zi trebuia sa mergem pe Varful Peleaga si pe Retezat. Dar, noaptea a inceput sa ploua si dimineata cand ne-am trezit vremea nu se schimbase deloc. Era ceata si vantul sufla foarte tare. Era sambata si cum va spuneam aveam planuri de urcat. Nu ne-am aventurat, spunandu-ne ca muntele ramane acolo si oricand pe vreme buna il putem cuceri. Ne -am strans corturile si am coborat spre Poiana Pelegii. Pe tot timpul cobararii a plouat, dar mai jos nu mai era asa de frig ca sus. La Refugiul Salvamont din Poiana Pelegii am gasit 3 salvamontisti care erau pe picior de plecare. Misiunea lor aici se terminase aici, inchideau cabana si plecau. Spre alte refugii… Cabana este noua, refacuta si are conditii foarte bune. Au fost foarte primitori, oferindu-ne ceai, cafea, biscuiti, dar si geci foarte calduroase, pentru noi, fetele. Ploaia isi cam facuse de cap cu noi si racisem un picut. Am plecat multumindu-le si dupa cateva minute am ajuns la masini.

Ne-am hotarat sa plecam putin mai jos sa gasim un loc unde sa campam. Am urcat in masini si pe drum am gasit Refugiul Stanuleti care ne-a oferit cazarea pentru noaptea cea rece si ploioasa. A plouat toata noaptea, a fost o vreme bacoviana. Dimineata am strans, am facut curatenie si am plecat spre casa. Dar se pare ca ploaia ne urmarea pas cu pas.


Tura asta am avut parte si de aventura, in final, la plecarea spre casa. Drumul l-am gasit blocat in mai multe locuri, de copacii cazuti.


Am avut noroc cu maceta care si-a facut datoria si, cu baietii care au luptat vitejeste, inlaturand obstacolele. Dar totul s-a terminat cu bine.

Drumul a fost mult mai scurt decat la dus, poate din cauza faptului ca nu am mai oprit atat de des. Cea mai lunga oprire a fost la Dealul Negru la portia de mici. Am ajuns la Bucuresti pe la 19.30 obositi, dar fericiti de frumusetea peisajelor si „salbaticia“ Retezatului. Si aici s-a terminat cu bine aventura noastra montana, in cel mai frumos masiv din tara noastra - Retezat.

Sper sa revenin si cu alte ocazii.
Duceti-va in Retezat macar o data-n viata !
Pana atunci va doresc multe ture frumoase!