Bucegi in haine de toamnă - de la Moroeni la Sinaia

Cred că cei care s-au injectat cu vaccinul “munte” se vindecă foarte greu sau poate niciodată. Bucegii, deşi de ani de zile bătuţi în lung şi lat, sunt pentru toate categoriile de turişti un loc aparte, un loc care oferă privelişti minunate, un loc unde te laşi în voia peisajului şi visezi cu ochii deschişi.

„Masivul Bucegi, cu o suprafata de circa 300 km2, se afla la extremitatea estica a Carpatilor Meridionali, fiind limitat la N de Valea Rasnoavei si Valea Ghimbavului, precum si de localitatea Bran care il despart distinct de Muntele Postavarul, precum si de coltul de S V al Tarii Barsei. Spre E, Valea Prahovei traseaza o granita clara, care il separa de Garbova. Spre V, Masivul este limitat de o serie de vai (Poarta, Bangaleasa, Grohotis si Bratei) si depresiunea larga a Branului, dincolo de care se ridica Piatra Craiului si Ezerul Papusa. Spre S fetele repezi ale muntilor Lespezi, Surlele si Paduchiosul il despart de regiunea subcarpatica.”

Sâmbătă dimineaţa, având în suflet chemarea muntelui, am plecat cu trenul de la ora 05.52 din Gara de Nord spre Pietroşiţa, având ca destinaţie Munţii Bucegi - iar punctele principale de pe traseu fiind: Cheile Orzei, Lacul Scropoasa, Cheile Zănoaga, Lacul Bolboci, Sinaia.
Harta traseului aici .

Trenul personal, cu vagoane vechi, folosite în trecut la accelerate, a gonit timp de 3 ore şi jumătate cu viteza melcului în pantă prin câteva orăşele dâmboviţene Târgovişte, Fieni, Pucioasa şi prin alte gări care păreau din alt secol.

Din gara Pietroşiţa am fost preluaţi de un microbuz şi un autoturism care ne-au "parcat" în faţa centralei electrice de la Dobreşti, a doua ca vechime din tara noastră, construita in anul 1936 si alimentata cu apa din lacul Scropoasa.

Traseul urmează 5 km şoseaua naţională (DN 71) Tîrgoviste- Sinaia de-a lungul vaii Ialomita prin comuna Moroeni si satul Pucheni, până la intersecţia cu drumul carosabil spre Dobreşti. De la intersecţie traseul urmărim firul Ialomiţei şi trecem pe lângă tabărele Căprioara Cerbul şi Vânătorul.

Am intrat prin curtea centralei Dobreşti şi ne-a întâmpinat pancarta care ne anunţa că intrăm în Parcul Natural Bucegi.

Parcul are o suprafata de 32.662 ha si se intinde pe teritoriul judetelor Dambovita, Prahova si Brasov.

Destinaţia noastră, cum am mai spus, era zona Zănoaga. În Parcul Natural Bucegi sunt 9 rezervatii naturale, iar Muntele si Cheile Zanoaga (150 ha) fac parte din Rezervatia a III-a, alături de Cheile Tatarului si Cheile Orzei.

Rezervaţia cuprinde specii de plante rare: paduri de molid (Pices abies); o vegetatie termofila compusa din elemente floristice rare sud-europene, sud-mediteraneene sau balcanice: secara de munte (Secale montanum), Iris dacica, scorusul (Sorbus cretica), spinul (Carduus candicanus), umbelifera (Athamantha hungarica), timoftica (Phleum montanum), caprifoiul (Lonicera caerulea), cosaci (Astragalus depressus). Din punct de vedere al fitografiei, aceasta rezervatie este cea mai importanta din intregul masiv Bucegi.

Acum voi lasă la o parte capitolul „Ştiaţi că” şi voi începe povestea celor 16 călători montani. La ora 10.30 am început să urcăm prin pădure pe traseul marcat cu cruce albastră.

Pe traseu, în unele locuri, poteca era distrusă, fiind nevoiţi să trecem râul din piatră în piatră.

Aici poteca urca printre brazi. Peisajul este mirific. Frunzele copacilor aveau culori superbe, iar în faţa noastră se vedeau munţii albiţi de calcare de unde încă se mai extrage acest zăcământ pentru fabrica de ciment şi var de la Fieni.

Din creierii munţilor, de sub muntele Paduchiosul, piatra este adusă pe o bandă rulantă (una din cele mai lungi din Europa), cu un trenuleţ cu 11 vagoane până la Pucheni. Traseul măsoară 14 km si pe el circula zilnic circa 4 perechi de trenuri. La inceput, piatra era transportata cu funicularul, apoi s-a construit banda rulanta. După unii localnici, banda datează din anul 1920 iar tractiunea era asigurata la inceput cu locomotive cu abur. Şoferul ne-a povestit că atunci când sunt produse controlat explozii pentru desprinderea calcarului din munte, văile vuiesc de zgomotul produs de acestea. Linia de transport ne-a însoţit pe traseu, iar în unele locuri chiar am trecut pe sub aceasta. Ne îngrijoram să nu pice ceva din materialul transportat, dar se pare că era sâmbătă şi piticii detonatori nu lucrau. Norma pentru extragerile de calcar nu mai este ca pe vremuri.....

Râul Ialomiţa, care izvorăşte din izvorul aflat în căldarea glaciară de sub Vf Găvanele, ne-a însoţit paşii pe tot parcursul drumului. Mai sus, formează Cheile Orzei, în lungime de 2,5 km. Gangul Orzei este străjuit de pereţi înalţi de 100—300 m ai muntelui Lespezi şi Orza – Brânduşi. Aici, valea Ialomiţei este foarte îngustă şi oferă un spectacol interesant al caderilor de apa pe pietre.
La capatul cheilor se afla lacul de acumulare Scropoasa. Lacul se află la o altitudine de 1197 m, are o adâncime 15 m şi o suprafaţă de 6 ha care alimenteaza Hidrocentrala de la Dobresti. Lacul este situat între Muntele Lespezi (1686m alt) la V - Muntele Dichiu (1713m alt) la E - Cheile Zanoaga Mare la N. Barajul lacului a fost construit in anul 1929 pe raul Ialomita, in scopuri hidroenergetice. Mai este folosit şi pentru agrement. Este un loc unic, un loc magic, un loc unde poţi să te detaşezi complet de realitate, oaza de liniste si ospitalitate.

Odată ajunşi pe malul lacului, priveliştea îţi taie răsuflarea: parcă e o oază de semi-sălbăticie, de virginitate a naturii. Poteca ocoleste lacul si ne conduce la Cabana Scropoasa (1206 m), aflată pe un mic platou. În faţa cabanei era scris cu pietre Bine aţi venit !

Am contemplat pentru câteva minute lacul care avea o culoare verde ca de smarald şi ne-am continuat drumul in sus, prin padure spre Cheile Zanoagei Mari care au o lungime de aproximativ 1 km, fiind considerate cele mai lungi si cele mai largi Chei ale Ialomitei.Se găsesc intre muntele Zanoaga (1788 m, dreapta) si o prelungire a muntelui Dichiul Mare (stinga). Cheile Zanoagei Mici care apar la confluenta cu paraul Bolboci pe dreapta si Oboarele pe stanga. Cheile sunt impresionante si marginite de pereti verticali cu o inaltime de 200 m. Aici, apa Ialomitei sare peste mai multe praguri stancoase dand nastere la mai multe cascade cu spumă albă.

Podul refăcut

Foarte aproape de zona Cheilor Zanoagei, între lacurile Bolboci si Scropoasa, pe valea superioara a Ialomitei, se afla cele Sapte Izvoare, despre care se spune ca sunt „apa sfanta“ a dacilor. Cercetarile stiintifice facute la Sapte Izvoare au confirmat ca apa din Muntii Bucegi este foarte pura si poate sta alaturi de celebrele produse din Occident: Evian sau Perrier. Am întâlnit conducta prin care se aduce apa mai jos, în localitate, pentru a fi îmbuteliată.

Am ajuns în poieniţa din faţa vârfului Zanoaga unde ne-am instalat corturile. De aici, valea se lărgeşte mult formând o lunca nisipoasă. Sus, în vârful muntelui Zănoaga se vedeau pâlcuri de molid care parcă erau lipite cu aracet.

Peisajul este mirific. Brazii se scaldau în razele soarelui, Ialomita susura lin pentru că se simţea liberă de strânsura cheilor. Tabloul era splendid pntru ochi şi suflet. După ce ne-a tras sufletul după efortul depus am început operaţiunea gătit sau pregătit masa de prânz, căci orele erau înaintate şi stomacul îşi cerea dreptul. Dupa ce operatiunea de recoltare a vreascurilor a fost incununata de succes, câţiva colegi au plecat la cabana Zanoaga (1460m), iar ceilalţi au stat la poveşti şi la fotografii. Ne-am adunat în jurul focului deoarece se anunţa o noapte foarte friguroasa.
Cerul a fost senin iar temperatura a scăzut la aproximativ -6 grade. Unii mai curajoşi au dormit în corturi, ceilalţi au ales confortul de la un refugiu care ne-a oferit un adăpost călduţ. Dimineaţa am văzut cum se închegase o pojghiţă la malul lacului şi căzuse bruma.

La ora 7, trezirea a fost destul de greoaie datorită frigului , dar a trebuit să ne mişcăm foarte repede cu masa deoarece drumul de întoarcere era destul de lung şi dificil. Am strâns corturile care îngheţarea şi prin interior, am igenizat zona şi am plecat voiniceşte la drum. Era ora 9 când am plecat şi cerul avea o culoarea albastru ca de infinit.

Am trecut râul din piatră în piatră, am lăsat cabana Zănoaga în partea dreaptă
Barajul Bolboci( care este situat pe valea Ialomitei şi are un volum util de 13 milioane m3) în partea stângăşi am ales traseul marcat cu cruce galbenă.

Am urcat prin pădure pante abrupte şi după un urcuş greoi care ne-a cam pus la încercare condiţia fizică am ajuns în golul alpin. Când ne-am întors privirile am rămas uluiţi. În faţa noastră se vedeau Cheile Zanoagei, lacul Bolboci, vârfurile Nucetu(1861m), Blana(1875m), Saua Lapticii (1830m), Lăptici (1872m) în dreapta, Oboarele(1707m), Dichiu (1658m) şi Vânturiş(1942m), în stânga.
Sus, pe platoul Bucegi, cerul era de un albastru infinit.


Pe traseu, în Valea Dorului, se ridica o nouă instalaţie pentru telescaun care avea ca termen de finalizare anul 2012. Am trecut rapid pe la Cabana Valea Dorului ( 1820 m ), am admirat Vf cu Dor (2030) şi am lăsat în partea stângă Cabana Mioriţa (1987m) şi telecabina de la Cota 2000. Ne- am oprit pentru o jumătate de oră la poveşti şi "hidratare" la Cabana Valea cu Brazi (1510 m). Pauza aceasta mai lungă se impunea pentru că eram toţi foarte obosiţi şi leşinaţi de foame.
După ce ne-am refăcut forţele am urcat "căsuţele în spinare" şi ne-am dat drumul la vale spre Perla Carpatilor care este oraşul Sinaia. Statiunea montana, situata pe valea raului Prahova, la o altitudine de aprox. 800 m, datează din anul 1860 şi atrage an de an turiştii în toate anotimpurile.

Am lăsat în urmă turiştii care veniseră cu maşinile, telegondola sau telecabina la cota 1400 şi am plecat pe traseul care ne-a îndrumat paşii prin pădurea colorată.

Pădurea parcă luase foc. Copacii aveau culori de galben, roşu, maro, arămiu, cărămiziu. Înainte să venim noi, cei din Sinaia tocmiseră o echipă de pictori care se jucaseră cu aceste culori, iar rezultatul era unul încântător.

Ne-am regrupat la intrarea în oraş, mai sus de Furnica, şi cu părere de rău, ne-am întors din nou capul să vedem pentru ultima oară tabloul “Toamnă în Bucegi”.
În faţa noastră ni se arăta Valea Prahovei, mândră şi maiestuoasă.

Am alimentat de la un supermarket şi am ajuns în gară mai devreme.

Trenul a avut întârziere 25 minute, dar şi pauze foarte dese până la Câmpina, după aceea parcă a căpătat viteză şi am ajuns în gara Basarab pe la 19.30. Si astfel s-a terminat tura noastra din muntii Bucegi, o tura obositoare dar minunata. Eram fericiţi pentru că avusesem o tură foarte reuşită, cu vreme bună şi peisaje de toamnă superbe.

Bucegii parcă se pregătiseră special în haine de sărbătoare. Îşi schimbaseră garderoba............Aşteptăm şi pe cele albe....

Până data viitoare, vă doresc ture frumoase !